Comentariu Malul Siretului

Poezia �Malul Siretului�, publicata in �Convorbiri literare� la 1 mai 1869, este unul dintre cele mai izbutite pasteluri ale lui Alecsandri, fiind o creatie reprezentativa pentru intreg cicclul, ata prin tehnica artistica, cat si prin atmosfera emotionala.

Titlul ilustreaza locul mirific ce l-a inspirit pe Alecsandri in aceasta pozie, malul raului Siret, care curgea prin apropierea meleagurilor ata de dragi poetului, mosia de la Mircesti.Incipitul este imaginea artistica a momentului unic al intalnirii dintre noapte si dimineata.

Poezia Malul Siretului� este structurata in patru catrene, cu versuri lungi de 15-16 silabe, trasatura tipica pastelurilor lui Alecsandri. Acest pasterl se particularizeaza prin doua aspecte inedited: lirismul subiectiv evidentiat de prezenta persoanei intaia, auctoriale � in strofele a doua si a treia – si nota meditative a poeziei din ultima strofa. Peisajul este realizat prin imbinarea directa a planului uman-terestru cu cel universal-cosmic.

Tabloul descriptiv este alcatuit din elemente spatiale: lunca, raul, ramurile copacilor, vazduhul invaluit in negura inaltimilor, lumina soarelui reflectata in valurile tremuratoare, si temporale: noaptea, apoi dimineata, a carei aurora se infiripa treptat. Pe aceste elemente de baza se construieste imaginea artistica, din epitete adjectivale si substantivale, „usori”, „luciu”, „de aur”, din comparatii expresive: aburii „ca fantasme se ridica”, raul serpuieste „ca un balaur”, dintr-o metafora complexa (se refera atat la imaginea balaurului rezultata din comparatie, cat si la aceea a valurilor ce sclipesc in lumina diminetii), cu un neobisnuit aer parnasian: „solzii lui de aur”.

Luminozitatea imaginii este gradata, reperele temporale fiind, in text, simetrice: inceputul strofei sta sub semnul noptii, usor misterioase, prin aburii fluizi, raspanditi fantomatic printre ramuri, iar sfarsitul ei marcheaza victoria faptului zilei, a luminii reflectate in apa aflata in nesfarsita curgere. Imaginea vizuala este conturata numai in cateva linii, concordanta cu sensul notiunii de pastel, nuantele sunt pale, usor luminescente.

Confluenta dintre zi si noapte este marcata de fenomene termice, traduse prin „aburi”, un fel de cortina magica ce se ridica usor in atmosfera. Comparatia raului cu un balaur („Raul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur”) introduce in poezie o meditatie discreta asupra timpului ce curge la infinit, imaginea heracliteana a temporalitatii, dand un anume dinamism tabloului si accentuand contrastul dintre noapte si zi, prin linia subtire, serpuitoare, de lumina, ce separa regimul nocturn de cel diurn al imaginii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: