Curentul electric

Curentul ALTERNATIV
Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800. Energia electrica avea diferite tensiuni, fiind distribuita sub forma de current continuu (c.c.) sau current alternative (c.a.). In cazul curentului alternative nu exista un standard pentru frecventa la care isi schimba sensul. Pe masura ce utilizarea energiei electrice crestea, a devenit evident ca ar exista avantaje de pe urma standardizarii tensiunilor electrice. Pe langa faptul ca transferal de energie dintr-o zona in alta, ar fi fost mai usor si constructia instalatiilor electrice putea si simplificata.

O data ce majoritatea organizatiilor generatoarelor au ales si au adoptat un standard al electricitatii, sau instalat retele de cabluri electrice pentru ca elctricitatea generate intr-o zona a tarii sa poata fi folosita in orica alt loc.
Aceasta retea nationala de cabluri a facut mai fiabila distributia energiei elevtrice. Daca un generator se defecta, curentul putea sa fie luat dintr-o alta regiune, iar daca cererea crestea, la retea putea fi conectate generatoare.
Energia electrica este distribuita sub forma de current alternative doarece tensiunea acestuia putea fi schimbata usor cu un transformator – un dispozitiv simplu, fiabil si efficient.

In forma sa elementara, un transformator electric consta din doua bobine separate infasurate in jurul aceluiasi miez de fier. Cand se aplica o tensiune alternative la una dintre bobine, numita bobina primara, aceasta creeaza un camp variabil in miez. Aceasta induce o tensiune alternative in cealalta bobina, numita secundara.

Circuitul electric
Orice porţiune închisă, prin care poate circula curentul electric. Într-un circuit simplu care conţine o baterie, un întrerupător şi un bec. Când întrerupătorul este închis, curentul circulă convenţional de la borna pozitivă a bateriei spre cea negativă, prin întrerupător şi bec, făcându-l să lumineze; curentul se continuă prin baterie.

Tensiunea electromotoare

Tensiunea electromotoare este cea care face ca electronii să se deplaseze în lungul circuitului. Ea este produsă de o diferenţă de potenţial (V). O sursă simplă, cum este o baterie, are două borne, una pozitivă, iar cealaltă negativă, între ele existând o diferenţă de potenţial. Când cele două borne sunt conectate prin intermediul unui circuit, ia naştere un curent, de la punctul cu potenţial mai ridicat, spre cel cu potenţial mai scăzut. O diferenţă de potenţial mare poate produce chiar străpungerea unui izolator, făcând ca prin el să treacă curent. Un fenomen de acest tip se produce în cazul descărcărilor luminoase.

Voltul
Un volt (simbol V) este unitatea de măsură a tensiunii electromotoare sau a diferenţei de potenţial. Denumirea a fost dată după numele savantului italian Alessandro Volta, care a inventat bateria electrică. Voltul reprezintă diferenţa de potenţial între două puncte ale unui conductor parcurs de un curent de un amper, când puterea disipată de acesta este de un watt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: