Razboaie imperialiste

Acesta era un semn al cresterii importantei Angliei, desi la inceput principala sa rivala, Franta, parea mult mai putemica decat ea. Sub Ludovic al XIV-lea (1643-1715), Franta a fost principala putere din Europa, tinuta in frau cu dificultate prin coalitii ale celorlalte state, inclusiv Anglia. In afara Europei, situatia era mai putin clara: englezii si francezii pareau egali in India si Caraibe, dar si in America de Nord, unde coloniile franceze din Canada erau mai putine decat coloniile engleze de pe tarmul Oceanului Atlantic (care au devenit ulterior Statele Unite).

Slabiciune si putere
La urma urmei, ambitiile Frantei in calitate de putere continentala s-au dovedit a fi dezavantaje in luptele pe care le-a purtat impotriva Angliei, deviindu-i calea de la o politica coloniala pozitiva. Anglia a avut de asemenea avantajul unei putemice traditii maritime si unui sistem politic relativ liber care incuraja initiativele individuale.

Comertul si expansiunea coloniala aveau sa devina fundamentul suprematiei Angliei, care a fost recunoscuta destul de tarziu. In razboiul Ligii de la Augsburg (1689-1697), Anglia si aliatii sai au controlat ambitiile lui Ludovic al XTV-lea in Europa. Lupte s-au dat si in America de Nord, dar cand s-a incheiat pacea toate cuceririle au fost restituite. Problema coloniilor continua sa fie privita ca fiind de importanta secundara – dar nu si de colonistii englezi si francezi din America de Nord, a caror lacomie teritoriala a determinat stari succesive de razboi si pace.

Razboiul pentru Succesiune din Spania (1701-1714) a fost un conflict european de mari proportii, menit sa decida viitorul Spaniei si al imperiului spaniol. Cu toate acestea, aspectul colonial al acesteia era de asemenea semnificativ, iar Marea Britanie (denumita astfel incepand cu anul 1707) si-a castigat o pozitie superioara, dupa ce a obfinut controlul asupra stramtorii Gibraltar si a Noii Scotii franceze (fosta Acadia) din Canada; Franta a recunoscut drepturile Companiei Golfului Hudson asupra teritoriilor vaste, neexplorate ale tarii. Faptul ca Marea Britanie beneficia de avantaje comerciale a aparut si intr-una din clauzele tratatului de pace, care ii dadea dreptul de a furniza sclavi coloniilor spaniole. Aceasta concesie a dus la conflicte, iar in 1739, mutilarea unui marinar englez de catre autoritatile spaniole a general ostilitati – „Razboiul urechii lui Jenkins”.

In 1744 acesta s-a transformat intr-un alt conflict european complicat, desi ostilitatile britanice erau indreptate doar impotriva Spaniei si Frantei. Pe mare, razboiul dintre hotele rivale a fost important in determinarea partii care sa controleze comunicarea cu coloniile. Acum insa, interesele locale intensificau luptele coloniale. In India, Companiile Indiei de Est ale Frantei si Angliei s-au ridicat la lupta, au intemeiat aliante si au luptat fiecare intr-o tara in care sistemul politic nativ devenea din ce in ce mai instabil si dezbinat. Energicul guvernator general al companiei franceze, Joseph Francois Dupleix, a capturat Madras si a fost pe punctul de a-i alunga pe englezi din India.

Din contra, in America de Nord, soldatii si colonistii munceau impreuna, fiecare folosindu-se de aliati indieni intr-o lupta crancena pentru expansiuni teritoriale. Aici, britanicii au avut mai mult succes, capturand Louisburg, marea fortificatie franceza de pe Insula Cape Breton, care controla accesul spre fluviul St. Lawrence.
Pacea a fost incheiata in 1748, fiecare parte rivala renuntand din nou la cuceririle sale coloniale. Cu toate acestea, luptele coloniale atingeau acum apogeul si curand au izbucnit razboaie neprevazute. In India, un mare efort in vederea expansiunii francezilor a fost zadarnicit de un nou lider britanic, Robert Clive. Insa, in America de Nord, francezii au patruns in Valea Ohio si au intemeiat fortul Duquesne, aflat intr-o pozitie strategica spre vestul Pennsylvaniei, inabusind un atac al colonistilor americani.

Razboiul de sapte ani
Din nou, luptele coloniale s-au transformat intr-un conflict european de mari proportii, Razboiul de sapte ani (1756-1763), in care Marea Britanie si Prusia au luptat impotriva Frantei, Austriei si Rusiei. In prima parte a razboiului, Marea Britanie a suferit pierderi in toate coloniile, cu exceptia Indiei. Robert Clive a obtinut o victorie decisiva asupra francezilor si aliatilor lor la Plassey (1757), distrugand astfel pozitia pe care o ocupau francezii in India.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: