Zoologia nevertebratelor

Increngatura M O L L U S C A

Molustele sunt dupa artropode, cel de-al doilea grup de organisme ca marime de pe Terra, numarul lor depasind 128 000 de specii. Cea mai mare parte a molustelor sunt marine, existand insa si specii dulcicole – apartinand la doua clase – si terestre – apartinand unei singure clase. Denumirea grupului vine de la faptul ca au corpul moale (lat. mollis). O mare parte dintre moluste au corpul protejat de structuri calcaroase care formeaza diferite tipuri de cochilii sau alcatuiesc structuri de protectie si de suport pentru musculatura. Uneori, in loc de cochilie, unele moluste pot prezenta spiculi calcarosi. Segmentarea oului la moluste este de tip spiral.

Grupul a fost impartit in mai multe clase, toate cu reprezentanti in prezent. Unii autori considera ca o serie de tipuri de nevertebrate fosile ar fi tot moluste – hiolitii sau unele tipuri din fauna de la Ediacara, ca Kimberella – insa acest aspect se cere demonstrat.

Clasa Aplacophora (Solenogastra)

Aplacoforele reprezinta un grup mic de moluste – circa 240 de specii – de talie relativ mica si corp vermiform. Traiesc la adancimi variabile, atat in zone infralitorale cat si la adancimi de peste 5900 de metri; unele specii sunt sedimentofile si microfage, altele sunt carnivore, specializate pe consumarea polipilor de la hidrozoarele coloniale.

Morfologie externa

– Corpul este vermiform de 0.5 – 30 cm, fara segmentatie. La acest grup, schema de baza de la moluste – care presupune existenta capului, masei viscerale invelite in manta si a piciorului musculos – este alterata. Astfel, capul este slab diferentiat, cu orificiul bucal deschis ventral. Pe partea ventrala a corpului se intinde santul paleal (care poate lipsi total la unele specii), largit posterior intr-o cavitate cloacala. In aceasta cavitate se gasesc ele doua branhii, aici se deschide orificiul anal si orificiile excretoare. Cochilia este absenta, tegumentul producand in schimb o cuticula groasa in care se gasesc structuri calcaroase aciculare sau in forma de solzi, asemanatoare cu cele care apar la poliplacofore. Pentru acest motiv, unii specialisti grupeaza aplacoforele si poliplacoforele intr-o subincrengatura aparte – Aculifera (sau Amphineura), fata de restul claselor de moluste, care formeaza subincrengatura Conchifera. Piciorul este de asemenea extrem de redus, cu aspect de lamatului paleal, deplasarea fiind realizata prin miscari asemanatoare cu cele ale viermilor. longitudinala dispus in interiorul san

Organizatia interna

– La exterior, corpul este acoperit cu un tegument la nivelul caruia se gasesc structuri calcaroase cu aspect de spiculi, caracteristice grupului. Sub tegument urmeaza musculatura, dispusa pe mai multe straturi. Sacul musculo-cutaneu este bine dezvoltat. Se disting urmatoarele straturi de musculatura – un strat de musculatura circulara, doua straturi de musculatura diagonala si un strat de musculatura longitudinala.

– Tubul digestiv este scurt si drept. Intestinul prezinta diverticule laterale. Unele specii prezinta radula in bulbul bucal, caz in care sunt prezente si glande salivare.

– Aparatul respirator este slab dezvoltat. La cea mai mare parte a speciilor schimburile gazoase se realizeaza la nivelul tegumentului; la alte specii, in cavitatea paleala exista doua branhii bipectinate de origine tegumentara care incadreaza orificiul anal.

– Aparatul circulator este redus deasemenea, in legatura cu slaba dezvoltare a aparatului respirator. Inima este situata intr-o cavitate pericardica si este formata dintr-un ventricul situat anterior si un atriu situat posterior.

– Aparatul excretor este alcatuit din doua nefridii care comunica cu pericardul si se deschid in cavitatea cloacala; nefridiile au de asemenea rol de gonoducte.

– Sistemul nervos este relativ bine dezvoltat. Exista ganglioni cerebroizi, ganglioni pleurali si ganglioni pediosi si patru cordoane nervoase longitudinale – doua dorsale si doua ventrale, legate intre ele prin comisuri si conective. Aspectul general al sistemului nervos pastreaza un tip metameric. Organele de simt sunt reduse. Pe langa terminatiile senzoriale tactile exista si doua organe chemo-gustative.

– Aplacoforele sunt animale hermafrodite sau cu sexele separate. Gonadele sunt de regula perechi (rar sunt fuzionate) iar produsele genitale sunt eliminate prin gonoducte in pericard de unde ajung in apa prin intermediul nefridiilor. In dezvoltarea ontogenetica a aplacoforelor apare o larva trocofora, fapt ce indica filiatia cu anelidele.

Din punct de vedere sistematic, aplacoforele se impart in doua subclase, principalele criterii taxonomice fiind structura sistemului respirator si a santului paleal.

Subclasa Caudofoveata. Cele circa 60 de specii apartinand acestui grup se caracterizeaza prin sant paleal absent total sau redus la o mica incizie situata ventral-posterior si subterminal; in cavitatea cloacala se gasesc doua ctenidii. In functie de structura radulei, se diferentiaza trei familii: Limifossoridae, Prochaetodermatidae, Chaetodermatidae.

Subclasa Solenogastra (Ventroplicida). Solenogastrele se caracterizeaza prin sant paleal prezent pe aproape toata lungimea zonei ventrale; corpul este vermiform sau usor aplatizat lateral, cu cavitatea cloacala situata subterminal, cu pliuri tegumentare branhiale. In functie de structura integumentului se imparte in trei familii: Lepidomeniidae, Neomeniidae, Proneomeniidae.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: