bugetul public

SISTEMUL BUGETELOR PUBLICE Sistemul bugetelor publice reprezintă un ansamblu complex de bugete autonome şi independente, constituite conform legislaţiei economico-financiare, care dau expresie procesului de constituire, la dispoziţia statului, a fondurilor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor de politică economică şi socială. Din punctul de vedere economic, sistemul bugetelor publice evidenţiază sintetic fluxurile de constituire a veniturilor statului, al insituţiilor sale, concomitent cu repartizarea pe cheltuieli publice pentru destinaţii (nevoi) de importanţă comunitară, de ansamblu. Din punctul de vedere juridic sistemul bugetelor publice reprezintă acte de autorizare care aprobă prin lege venituile şi cheltuielile publice pe parcursul exerciţiului financiar-fiscal. Bugetul public naţional (alcătuit din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale teritoriale) poate fi caracterizat şi ca un plan financiar macroeconomic, instrument de politică a statului în domeniul economic şi social, document programatic al înfăptuirii obiectivelor strategice al factorilor de decizie politică. Ca tablou comparativ al veniturilor şi cheltuielilor publice bugetul de stat exprimă modelul de intervenţie a statului în economie, inclusiv în societate în ansamblul său. Bugetul public naţional exprimă deasemenea intrumentele politicii fiscale, monetare şi de credit ale factorilor de decizie macroeconomică la un moment dat. Prin sitemul bugetelor publice sunt reflectate modul cum resursele financiare pot fi mobilizate şi repartizate pe priorităţi – destinaţii ţinând cont de criteriile de raţinalitate, eficienţă, economicitate, performanţă. Aceste exigenţe şi cerinţe ale managementului performant sunt specifice principiilor bugetare clasice şi moderne printre care: 1. principiul anualităţii – obligă limitarea la o perioadă de un an efectuarea cheltuierilor şi încasarea veniturilor bugetrare. Principiul îşi găseşte aplicarea în legea anuală privind bugetul de stat. 2. principiul universalităţii – obligă la înregistrarea veniturilor şi cheltuieli lor totale – brute, fără omisiuni şi/sau compensări; 3. principiul unităţii – solicită ca toate veniturile şi cheltuielile să fie incluse într-un focument unic. 4. principiul specializării – impune restricţia ca un credit bugetar obţinut să poată fi folosit doar pentru destinaţia iniţială, pentru care a fost solicitat. 5. principiul echilibrului – explică nevoia relaţiei de egalitate, în dinamică, dintre veniturile şi cheltuielile bugetare. Atât excedentul, cât mai ales deficitul bugetar prezintă semnale negative ale stării de sănătate precare la nivelul macroeconomic. 6. principiul publicităţii – precizează nevoia de dialog cu toate componentele societăţii pe tot parcursul aprobării şi executării activităţilor bugetare: elimină suspiciunea fraudelor în utilizarea banului public. 7. principiul unităţii monetare – impune obligaţia exprimării în unitatea monetară naţională a tuturor indicatorilor bugetari. (Interzice folosirea oricărei exprimări valutare).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: